M-am trezit dimineața, era luni. Un nou început de săptămână, dar nu precum toate celelalte de până atunci. Îmi venea să-mi dau palme, nici măcar nu știam motivul pentru care fusesem binecuvântată cu o magic Monday. Mda, weekend prelungit. Prima zi de luni pe care nu am urât-o nici măcar puțin. Deloc deloc. În mintea mea, mă gândeam că-mi place, aici, la nemți. Au ăștia sărbători în prostie. Nici bine nu-mi intru în ritm, că se ivește ceva zi liberă. Fain tare. Mno, stai așe’, că nu-i totu’ numa leneveală, că și atunci când îi de muncă.. În fine, m-am dus în baie, m-am spălat pe față, mi-am zâmbit în oglindă (zău că fac de-astea, n-o scriu aici numa’ pentru că sună artistic și pretențios), m-am gândit că mă așteaptă o zi atât de faină. Stabilisem de duminică niște chestii, voiam să ieșim amândoi, să ne petrecem după amiaza pe malul râului. Era cald afară, nu exagerat, ci atât cât să-ți vină să rânjești, precum un prost, în toate direcțiile. Și e ok așa, că oricum nu-s un mare fan al îmbăierii în sucurile proprii. M-am blocat puțin la capitolul haine, recunosc. Am ieșit destul de rapid din impas, mi-am tras niște țoale decente și comode peste mine (io am un bai, îmi plac chestiile comfy, mai ales când e vorba despre astfel de ieșiri), mi-am pus accesorii dă pisică (vezi coronița și ochelarii de tip cat-eye) și eram gata de atac. Am rămas surprinsă de grămada de chestii care a încăput în gentuța mea micuță (era nouă, nu știam ce poate) – portofel, chei, telefon, ochelari de vedere, un ruj. Ajunși pe malul râului, am făcut niște poze, ca pentru blog, cum s-ar zice. Și pentru colecția personală, evident, sunt o mică narcisistă, atunci când e vorba de poze și de astfel de amintiri – mecla mea e prima prin poze, zâmbind tâmp sau scoțând limba. În cele din urmă, am găsit o băncuță liberă, am stat acolo, am băut bere (a mea avea sirop și chestii prin ea, era nomnomnom), am vorbit despre vrute și nevrute, am încercat să privim în viitor, să ne închipuim ce ne mai așteaptă. O să vă dezamăgesc, nu există un final clasic pentru această poveste. N-am trăit happily ever after. Ne-a apucat foamea, după câteva ore, așa că am tulit-o înspre casă. Pe jos, pe jos, ca să ardem calorii, ca niște gazele superbe ce suntem. Și ca să putem mânca homemade pizza fără remușcări. All in all, zic că totuși e și ăsta un final fericit! 😀

DSC_0835-1-3

DSC_0793-1-2

DSC_0816-1-2

DSC_0831-1-2

DSC_0768-1-2

DSC_0874-1

DSC_0775-1-2

DSC_0810-1

wiwt

Forever 21 Cat Ears Forever 21 Blouse Forever 21 Wide Pants Zara Platform Sandals H&M Fringed Bag DKNY Sunnies

Alina

Advertisements